Melancolie
Pe cerul trist și plumburiu
Aleargă iarăși norii,
Iar prin unghere stau și scriu
Poeme, visătorii...
Se strâng în brațe-ndrăgostiții
Și tremură de patimi,
Pe la mansarde scriu poeții
Cu ochii plini de lacrimi...
La câte-un geam se mai ițește
Un prunc, cătând un soare,
O-ndrăgostită iscălește
Întâia ei scrisoare...
Dintr-un copac mai cade-o frunză
Și-o plimbă vântu-n zbor,
Dar a oprit-o pe o pânză
Penelul unui pictor...
Merge grăbit, un trecător
Ținând în mân-o floare,
O fată-n capul scărilor
L-așteaptă visătoare...
Acum, se-adăpostesc sub tei
Tinându-se de mână,
Un el și-o ea, doi bătrânei,
Să fugă de furtună...
E cerul trist și plumburiu,
Parcă e veșnic ceață,
Iar visătorii stau și scriu
Crâmpeie de viață...
poezie de Florentina Mitrică (22 august 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florentina Mitrică. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.