Fii
Fii poemul meu în zilele fără duminici,
Când cerul își apleacă fruntea peste ape
să înece vocea gândului din pașii cinici
Plecați s-alunge sunetele dintre clape.
Fii dimineața mea tăcută-n surâs înflorit,
Sentința buzelor din țipătul atingerii,
Veșmântul trupului în tine veșnic ctitorit
Atunci când sufletul pogoară-n sine îngerii.
Fii ploaia serii între fiorii condeiului,
Litera ce-mi crește muguri acolo-n adânc,
Privirea care aprinde floarea teiului,
S-o las prizonieră timpului, pe care-l plâng
poezie de Silvia Stan (22 aprilie 2019)
Adăugat de Silvia Stan
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silvia Stan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre flori
- poezii despre îngeri
- poezii despre zile
- poezii despre voce
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tei
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.