Vocea interioară
îmi ascult mereu vocea interioară
mi-e sete de Lumină ca de Izvor sacru
în suflet am iubire cea mai sfântă comoară
eu n-am creat în lume nici un simulacru.
mă trezește în zori cântec sublim de mierle
mirările lunii le mai resimt și eu
zâmbetele stelare se transformă-n perle
minunile nopții le-am admirat mereu.
cred în mine cum cred în Dumnezeu
ca să înving moartea îmi trebuie curaj
vechi arme de luptă dorm într-un muzeu
arma mea-i cuvântul desprins din miraj.
poezia e mândria sufletului meu
cu minunați poeți ce-i am în anturaj.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.