Paştele

Satele plâng în întuneric, mamă,
Visul plecat e aşteptat la porţi.
În noaptea asta nimeni să nu doarmă,
Că Dumnezeu va învia din morţi.

Satele-n zori nu vor avea suspine,
Vor pune la uscat batiste reci
Şi Te vor aştepta Iisus, pe Tine,
Să Te implore iarăşi să nu pleci.

În cimitire crinii se răscoală
Asupra morţii lor în care-au stat,
Când pruncii luminoşi ca după boală
Îngână-n cer: "Christos a înviat!"

Bolnavii fi-vor lume vindecată,
Saloanele o să le-aducă flori,
Nu vor mai fi spitale niciodată,
Doar crize mari de pacienţi în zori.

Cei trişti avea-vor binecuvântatul
Tain de bucurie, negreşit,
Şi-l vor servi cerescul Fiu şi Tatăl
Întregii lumi cu gând blagoslovit.

Un înger îmbrăcat în strai de rază
Cădea-va-n visul nostru ca un măr,
Rostindu-ne că Domnul înviază,
Să-i spunem: "Înviază-ntr-Adevăr!"

Blajini, părinţii să împartă pască
Şi ouă zugrăvite cu mister,
Ca-n inimile toate să renască
Poveştile uimirii, scrise-n cer.

Atunci ai să revii acasă, mamă,
Se va întoarce tata înapoi.
Şi fi-vom cu surâsul lui de-o seamă,
Simţind cum urcă Paştele în noi.

Lacrimi vor tresări în amintire,
Iar sufletul va fi un pom fragil,
Sub care, turlă albă de iubire,
Trece Iisus, mirat, ca un copil.

poezie de Traian Vasilcău din traianvasilcău, facebook, şi din volumele anterioare
Adăugat de Traian Vasilcău
Votează! | Copiază!