Piesă pentru violoncel
Mâinile i s-au veștejit
de griji și griji
picioarele au uitat
sprinteneala tinereții
a venit seara peste ochi
sunetele s-au ascuns
în semne de întrebare
însă inima
din locul ei
cântă despre tot
ce a câștigat pierzând.
Din când în când
trec să o văd
"ce mai faci, mamă
ei, ce știi"
doar că nu stau mult
am treabă.
Ea înțelege
iertând orice
zâmbește depărtării
și își strânge umerii firavi
între rugăciuni.
poezie de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Mihăilescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.