Metanier
Ce rost are o cale care nu duce la tine?
Ce noimă are un cuvânt care nu este numele tău?
Ce iubire se poate numi iubire
atunci când nu ești cu mine?
Timpul trece ca un joc de cărți
pe care-l știi dinainte pierdut.
Uneori, într-o cârjă
are loc toată libertatea din lume.
Așa cum Tatăl adoarme
în inima unui neprihănit,
fără să-și pună ceasul.
Cât adevăr este în filme?
Te naști
motor ai râs, motor ai plâns.
Ajungi acasă
motor ai râs, motor ai plâns.
Ajungi la cimitir,
motor au plâns, apoi au râs
un șir de boabe
în metanierul deznădejdii.
poezie de Costin Tănăsescu Ștefănești
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.