Regret...
Azi am vorbit cu Dumnezeu,
Cum am putut, în felul meu,
L-am întrebat de viața mea,
De ce acum, de ce așa!
De ce mi-a dat acest destin
Cu lacrimi grele de pelin
De ce mi-a dat o cruce grea
Cu numele strivit pe ea.
Și nu mi-a spus când am venit
Că o să am de suferit,
Că viața mea e-o poezie
Precum a Pandorei cutie.
Un vers ce nu se mai termină
În drumul său către lumină,
Un vers hoinar într-o poveste
Care mereu călătorește.
El mi-a răspuns în felul Său,
L-am auzit în gândul meu,
Și Mi-a șoptit de viața mea,
Punând pe cer încă o stea.
Am înțeles atunci că-n viață,
Nu-s toate bune de povață,
Dar trebuie să le-încercăm,
Si-apoi din ele să-nvățăm.
Ne alergăm printre cuvinte,
Și nu vrem să luăm aminte,
Că viața trebuie trăită,
Și nici o clipă irosită.
Căci vom ajunge printre stele,
Fără să poți privi spre ele,
Și-adânc apoi vom regreta.
Căci n-am trăit când trebuia.
Deci ține-ti minte dragii mei,
Căci anii cât or fi de grei,
În univers se vor topi
Și alții nu vor mai veni.
Azi am vorbit cu Dumnezeu
Și Mi-a vorbit de viața mea
Mi-a arătat în felul Său
Că sus acolo am o stea.
poezie de Alexandru Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandru Ursu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.