Valsul iubirii pierdute
Dansez cu umbrele
În înserarea fără de pași
Trufiei mele singur mă lași
Incandescent ochilor pătimași?
Dansez cu lacrimile
Și nu mai pot pe umărul tău să plâng
Atâtea iluzii ard în mine și se frâng
Tăceri ce le-am simțit pe fiecare gând?
Dansez cu sângele
Ce-n inima ta poate va-nflori
Tu, petală... eu, dorul tău de-a fi,
Tu, lumină... eu, bucuria ta de peste zi?
Dansez cu visele
Și se surpă metafore-n rime
Regretul ce nu-mi mai aparține
Suavitatea unui gând de la tine?
Dansez cu norii
Nimeni nu ne mai știe
Au plecat îngerii toți poezie
Și noi am uitat de viață, de copilărie...
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Anton. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre dans
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre vals
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.