Ab initio
răsăritul se încolăcește peste noi
ca un animal fără umbră
d i s t r a s
te privesc cum pleci
acoperită cu batikul șofran
unduindu-ți șoldurile
mozaic al pașilor în cerc
lasându-mi în ochi fantasme
pe buze gustul sărat
al umărului dezgolit
nu mai știam să te chem înapoi
mă întorceam
până la prima atingere
prin memoria
cuvintelor de rămas bun
adulmecam
zâmbetele de cuarț
rătăcite în așternut
visuri
ce bântuie cu verde
oaza de sânge
a unei păsări cu penele ruginite
poezie de Vladimir Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vladimir Negru. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zoologie
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre sânge
- poezii despre păsări
- poezii despre oaze
- poezii despre cuvinte
- poezii despre animale
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.