Căpitanii mei triști
Se ivesc, unul câte unul,
din întuneric: câțiva prieteni,
unii au nume istorice.
Cât de târziu au început să ne lumineze!
Dar, înainte de-a dispărea, au fost
perfect întrupați, trecutul
ascunzându-i o vreme într-un soi
de mantie-a haosului. Au fost oameni care,
cred, au trăit doar pentru a reînnoi
forța risipitoare pe care tot ei au consumat-o
cu fiecare convulsie-a lor fierbinte.
Ei îmi țin memoria trează, deși-s departe-acum.
Adevărul este că n-au tihnă încă
acolo unde sunt de fapt, într-un alt spațiu;
eliberați de eșecuri,
ei se tot îndepărtează pe orbite eliptice
pentru a se reîntoarce-apoi cu-o dezinteresată
și aspră energie, asemeni stelelor.
poezie de Thom Gunn,1929-2004, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Thom Gunn,1929-2004. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.