Confesiune (dulce, în post)
Sunt robul tău, Doamne,
o existență fragilă
în acest peisaj cu spini,
călăuzește-mă
spre ținutul albastru,
îmbată-mă cu miresme,
doar arome de petale
rămase din trandafirii uciși
de falnicii constructori
ai edificiului universal,
ca locuință a nimănui!
Te iubesc, Doamne,
în așteptarea sosirii mele
către Divinitatea-ți,
mă preumblu
prin pădurea păcatelor,
nu pot urma sfatul
fariseilor în sutană,
iubitori de arginți
mai ceva decât Iuda,
farmecele iubitei mă înalță
mai presus decât
postul și rugăciunea,
iertat să fiu, Doamne!
poezie de Ion Țoanță din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.