Vine o vreme!
Vine o vreme! Off, da... Vine o vreme!
a firelor argintii din părul vieții,
a ridurilor și a maturității din noi,
copii rătăciți prin sufletul anotimpurilor,
locuitori din încercata Arcă...
Ce ne rămâne?!
O, da! spiritul viu din fotografiile îngălbenite
de efemeritatea anilor...
Spiritul ce ne conservă în colivia eterului uman,
altfel,
el îndepărtează praful de stele și pânzele de păianjen
din drumul elefantului roz...
Omule! mergi mai departe...
(... pe o pânza de păianjen un elefant se legăna)
Dacă nu mai poți la galop, ia-o la trap,
iar când ai obosit, ia-o la pas
în pașii de dans al vieții
Trăiește! simte-te viu,
nu te lăsa doborât,
păstrează-ți credința și tăria din inima-ți grea.
Indiferent de vreme sau vremuri,
continuă să calci cu același dor de copil,
prin iarba verde a vieții...
nu te opri,
... Nicicând!!!
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.