Dă-mi căldura ta, Femeie
Marea-și sparge valurile de mal,
Ochii se caută neobosiți ca o furtună,
Suntem buimaci de muzica nopții
Ce ne-mbată c-o dragoste nebună;
Buzele moi se-ating, sfioase, tăcute,
Trupurile se-aprind din scânteie,
Sentimente de jar agată- un vis,
Cât de frumoasă ești, Femeie!
Dă-mi căldura ta și respirația de frezii,
Îți pun la picioare iubirea mea!
Mă înnebunește pasiunea arzătoare
Ce crește-n mine ca floarea de nu mă uita.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.