Zile de la capătul ploilor
zăbrele de apă
inconsistente se țes
într-o pânză din care s-au scurs
toate culorile
unde e doamne
al cincilea anotimp
și timpul
un păianjen de pământ
se risipește în oase
țesând
giulgiul alb de mătase și
despărțindu-mă de umbră...
umbra care nu mai sunt
mă petrece
fluturându-mi în urechi
șoapte de noapte
poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Toma Ionescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.