Copleșit
Într-un cer de purpură
în râpa înghețată un balans furibund
își strecoară acordul în recunoașteri.
Oscilând, cercul magic se-nchide dincolo de făpturi,
tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie,
revine mai greu întortochind dilemele.
Suferința parcurge căi neștiute
printr-un procedeu plin de ignoranță
încurcat în fire plăpânde
sculptat cu unde precise.
Ochii... algele unui pericol mental
patinând, alunecă pe serpentine
filiforme tăceri în oceanul de păcură.
Nu mai rabzi
mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică
iar tu nu mă suferi!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Aurel Stănescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre suferință
- poezii despre sculptură
- poezii despre pericole
- poezii despre ochi
- poezii despre ocean
- poezii despre ignoranță
- poezii despre gheață
- poezii despre arte plastice
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.