Poruncă nescrisă

Să faci copii,
Să-nalţi o casă,
Şi să plantezi un pom!
Aceasta e menirea ta,
De om...

Copii, să faci
Din dragoste nebună,
În nopţi fierbinţi
Cu clar de lună,
Căci dragoste nebună,
În leagănul neştirii,
E singura arvună,
La vama nemuririi...

Sălaş, să faci din paie,
Cu prispă şi-o odaie,
Făr-de coloane grele,
Şi fără arhitravă...
Când vei pleca din ele,
Şi vei vroi să mori,
Să nu sădeşti gâlceavă,
Prin cei moştenitori...

Pom, să plantezi
Cu suflet darnic,
În solul roditor,
Apoi să-l saturi, harnic,
Cu apă din belşug,
Să crească, pomul, falnic,
Să nu rămâi dator,
Cu lemnul din coşciug...

Să faci copii,
Să-nalţi o casă,
Şi să plantezi un pom!
Aceasta e menirea ta
De om...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!