Timpul, un prețios capital
Nici « Ursa cea Mare », nici « Luna » din cer,
Nu pot bara timpul ce veșnic se « duce »,
În pas cadențat și, nu e mister
Când vine, zâmbește, dar nu știm ce-aduce.
El vine din ieri și trece prin azi
Și-aleargă maratonul spre mâine,
El nu-i comprimabil și mori de necaz
Când vezi că refuză castronul, « cu sare și pâine ».
Dar este hazliu și chiar prietenos
Cu cine-i integru și harnic din fire
Dar nu iartă lenea și mersul pe dos,
El duce-n milenii, de-a pururi o știre.
E « ireversibil » dar are un sens,
Pe drumul ce duce-n decenii,
Îl poți măsura de și e imens,
Apoi compara cu « mulțimea » de genii.
Acesta e timpul, prețios capital,
Al minți umane, însemnând rațiune,
El, își respectă poteca, într-un sens ideal,
Oricât a-i dori să-i provoci, o delațiune.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corneliu Zegrean-Nireșeanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.