Pantofi si dragoste

Uneori dragostea are forma unui pantof
Care te loveşte din senin.
Te întrebi de unde a venit
Şi îţi place că te doare.
De ce?
Pentru că toţi pomii au flori
Şi toţi îndrăgostiţii au speranţe.
Nevoile nu au nume şi singurul salut
E un sărut.
Aştepţi, paşii ei au un sunet stelar,
Parcă de fiecare dată o vrei mai aproape,
Inima devine o garsonieră neîncăpătoare
Fără lift, fără geam.
Tu vezi doar cerul de dincolo de nori
Şi aştepţi...
O secundă poate părea o pedeapsă,
Fulgere apar şi din senin,
Fericirea e cu taxă inversă
Dar tu nu vrei să cumperi...
Acum, stai pe bancă şi eşti sigur
Că toţi au iubit măcar o dată.
Undeva, un pantof aşteaptă
Să găsească momentul potrivit...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!