Aer curat
Inspir
buchetul de biserici dărâmate pe care
mi l-am oferit la auzul propriului țipăt
al nașterii!
Expir
frunzele uscate din creanga piciorului
mers spre nemișcare
odă usturătoare
a golului!
Îmi țin respirația!
Doamne, ce aer curat e în mizeria respirației umane!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.