Dincolo de ţărmuri

Dincolo de ţărmuri, valul nu străpunge
Liniştit sub ceruri, veacurile-şi curge
Zările-s albastre şi valu-i albastru,
Luminate-ntr-una de-al nopţii astru
Veacurile trec, veacurile-s ere
Peste toate-mi vin, gânduri efemere
Şi pot ochii mei să străbată zarea,
Din al vieţii val, să-şi culeagă sarea
Nimeni nu cunoaşte, suflul unui val,
Nici profundul cer, cu iz abisal
Peste noi vor trece, mii şi mii de stropi
Ne-om şopti visarea, sub umbre de plopi
Muritori şi singuri, valul ne va duce
Câteodată, doru-şi va croi răscruce
Dincolo de noi, porţi nebănuite
Se deschid aievea, în nori de cuvinte
Ce se scurg domol, alteori sălbatic
În murmur de taine şi nopţi de jăratic
Paşii ne vor duce şi se-ntorc timizi,
Cu geana iubirii, mâine să-mi aprinzi
Sunet de vioară, ritmuri ancestrale
Rătăcind grăbită, voi ieşi în cale
Să număr eternul, pe valuri şi ţărm
Liniştea iubirii, pe braţe s-o dorm
Dincolo de noi, paradisuri tac
Sufletu-şi afundă, nuferii pe lac,
Trestii se înclină, ca-o plecăciune
Dincolo-i tăcerea, ce-a-mpânzit-o lume
Şi te caut azi şi-ţi şoptesc albastre,
Doruri, gingăşia, întâlnirii noastre
Puzderii de stele, se aprind şi încarcă
Sentimente, păsări-n a vieţii barcă
Ce-o să zboare-n zori, aducând solie,

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!