Claviatura (Keyboard)
Iubita mea e o himeră
cu chip învăluit în ceață,
dar nu îmi pasă
mă știe și mă vrea
chiar dacă sunt bătrân și hâd,
chiar dacă îmi târăsc piciorul
iar mâna nu pot să o-întind.
Eu, îi vorbesc în șoaptă
ea mă ascultă, surâde,
reflectă și acceptă
chiar dac-o apăs cu nerozii
Mă lasă-ntotdeauna
să-i ating gândul tainic,
îmi dă speranță
și mă învăluie c-o muzică divină
din veacuri viitoare.
Ei nu-i trebuie frumusețe, nici violență,
ci numai clipe fericite,
mă roagă-întruna fremătând
să n-o reped, să nu fiu crud
c-atâta își dorește-n schimb:
să-i mângâi clapele mai blând.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Aurel Stănescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.