Prins. Capcana
Prins în capcana din pustiul gerurilor
cu viscole veșnice și nesfârșite,
cu întuneric și lumină
prin zări cuprinse de oceane,
încercuit și singur,
cedând continuu spărgătorului atomic.
Scrâșnetele mă înfioară
croind alt drum inutil printre ghețuri.
Gânduri sfărâmate defilează prin fața noastră:
poate cândva m-am întâlnit cu tine
și-am mers ținându-ne de mâini,
până am simțit adierea rafalelor de ceața
confuz, ireal de frumoase în succesiuni de imagini
marcate cu lumini de stronțiu camuflate.
Încă mai am puterea-n mine
să îți admir obrazul creponat,
sărutat de duhul ce m-a părăsit.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Aurel Stănescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.