Liniște
Stăpân peste văgăuni ai insomnii tremurătoare
simți privirea stinsă
picând într-o tomnatică durere,
destructivă situație.
Aparențele derutează crocant, sufocant
dar nu mă iau după mirosul fetid al vieții de dincolo;
mâine nu vei mai dori nimic
resemnat în spații,
pierdut într-un Chronos rătăcit lângă insolvabila sămânță,
tocești penelul scursorilor ambițios
nu mai ai păr sau oase, doar spuză
de-a lungul covârșitoarelor ambiții
de a învinge într-o maniacală înfrângere.
N-auzi cum șuieră gândul cunoașterii
mereu mai obosit;
miști doar împins de inerția reflexiilor
aparținând nimănui culpabil.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Aurel Stănescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.