Singurei
Ești singura care mă cercetezi
nu te cunosc, nu îți știu chipul
nu vrei să cerni nisipul părerilor de rău
îți scufunzi scrisul ermetic
în cochiliile pietrificate ale melcilor
prăbușiți prin încâlceala
gândurilor noastre lăuntrice.
Sunt visător
îmi place să-mi arăt urâțenia
și să ascund frumusețea zilei numai în tine;
ți-ai ales un nume potrivit
cu trezirea inconștientă a unor lacrimi
bizare reflecții curgând la nesfârșit.
Cad cerului prizonier, tăcut, revoltat
tu rechemi în mine amintiri făcute
dar nedezlegate,
promisiuni uitate prin mahalale răvășite
de bătăi crâncene și lupte între flăcăi
pentru grecoaice sau latine
ascunzând toate dorurile
și frământările marinarilor osteniți.
Ți-ai ales un nume potrivit
cu mâhnirea din suflet și ochi înlăcrimați
ești ea!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Aurel Stănescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.