Simțuri... la tine
Mi-am întrebat ochii de vor să te vadă
Aievea în față-mi pășind ca o nadă,
Neclipind au raâăspuns, în lacrimi de pește,
Că vor să te aibă, sub pleoape, firește!
Frumos întrebat-am ca șoapta-ntre vele
De vor să te-audă urechile mele,
Ciulite în vervă-mi răspund pe măsură,
Că vor bucuria ce-ți naște din gură!
Chiar până și nasul l-am pus la-ncercare
De vrea să îți simtă parfumul în zare,
Și ca drept dovadă inspirând cu talent,
Mereu mai aproape vrea al tău sentiment!
Mi-a zis chiar și limba, puțin mai sfioasă,
Că fără veșminte ești mult mai gustoasă,
Dar pielea se-ațâță, mă duce de toartă,
Se cere atinsă cu-n aer de artă!
Mai dăinui în spațiu și timp pentru tine,
Că de altfel lumea m-ar face ruine,
Și din înauntru un ghiont mă izbește,
Smintit întru' totul, când tot te iubește!
poezie de Vasile Zamolxeanu (4 martie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.