(Des)frunzire
se zice ca visele nu mor
lumina le stinge desăvârșirea
le trece existența în frunze
ascultă
buzele sunt nedezlipite de tăcere
citește-le foșnirea
și tremurul
desenez oglinzi
pe toate semnele numelui tău
nu te încrede în faptul că nu se văd
privește mugurii
privește-te
nici desfrunzirea nu mi te poate smulge
în curând voi fi pădurea ce mă apropie de cer
și apele nu îmi vor fi de ajuns
așa ca voi continua să fiu
râuri și ploi și mări
în toate visele
până vei învăța să înoți în ele
ca-ntr-o copilărie
până te vei găsi
în pierderea ta
în granițele trupului meu
viu
poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniela Mărginean. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.