Artista
Ești înger, demon și artistă,
Le joci pe toate magistral,
În viață ai rol de elitistă,
Să fii o divă, e banal.
Te aplaudăm de cum apari,
Chiar din culise, când repeți,
Păcat, prea repede dispari
Când trag cortina cei șireți.
Mă vor aproape, ca trofeu,
Cei din elită se mândresc,
Dar prompt îi paște un bufeu
Când despre viață le grăiesc.
Îmi vând talentul pe nimic,
Mă vor cu totul, temporar,
Accept când rolul e mai mic
Dar nu pot vinde și din har.
Artista-i zâmbet și întristare,
Nu știi nimic din viața ei,
Îți dă mai mult chiar decât are
Iar tu îi dai cât poți, când vrei.
Și uite așa se adună anii,
Artista mea își cară sacii,
N-au prea iubit-o gologanii;
Acum pe scena sunt cârmacii.
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriel Stănciulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.