Involuție
mă refac după orele măcinate de rugină
în materialismul crepuscular,
expansiunea cunoașterii inventate în lăcașuri de cult,
mă adun din pânzele albe
și mă opresc în târziul dimineții ce-mi bate-n geam.
mi-e foame de lumina întunericului,
mi-e dor de umbra ascunsă-n gând,
de zborul hotărât să-ntoarcă toamna din drum.
o și ce proiecție interstelară cu clipe rotunde
împrăștiate de pe umărul tău într-o undă de bucurie
expulzată de pașii grăbiți îmi luminează calea opacă.
un fel de involuție nevindecată de suspinul copacilor
și frunzelor scăldate-n verde.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre ore
- poezii despre involuție
- poezii despre inventatori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.