Mi-e dor

Iubita mea, de când aştept
Să vii, să te cuprind la piept.
Să te mai strâng cu al meu braţ,
Să te sărut cu mult nesaţ,
De mult n-ai fost în al meu “laţ”
Cu trupu-ţi drept.

Dar în zadar aştept sperând
Şi rugă-n ceruri adresând,
Mă ocoleşti, nu vrei s-auzi
Chemarea mea, tu mi te-ascunzi,
Cu lacrimi sufletul mi-l uzi
Mereu plângând.

De dor, şi-atâta dragoste ce-ţi port,
Nu am puteri să fac efort,
Să uit de rele, de necaz,
De-atât blestem ce e un caz
Al meu, în abur de extaz
Închis în ”fort”.

De dragoste şi-atâta dor,
Mă sting încet, încetişor...
Mă sting ca frunzele de nuc
“Când rândunele se duc”,
O altă toamnă n-am s-apuc
Căci am să mor.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Votează! | Copiază!