Mercur
Planetă lentă, capricioasă,
ciupită de vărsat meteoritic precum Luna,
sferă cu suflet greu și inimă de fier,
unde o zi durează cât o lună pe Pământ,
unde nu poți să spui vreodată
"vine ziua" sau "vine noaptea" - sau "pe diseară" -
căci jumătat' din tine arsă-i pe vecii de Soare,
pe când cealaltă parte-ți zace-n gheață și-n veșnic întuneric,
fără ca noaptea neagră să-ți fie luminată de vreo lună...
Sărmană bilă cosmică pustie,
care mereu slăbești, făcându-te din ce în ce mai mică,
cum să-ți opresc slăbirea, căci meteoriții nu-ți îngroașă coaja?
Coboară deocamdată-n visul meu
să plângem împreună de însingurare!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.