De dragoste
Iubita mea și-a pus o mască de femeie bătrână. Mă încearcă, desigur!
Dar eu știu că fruntea veștedă a femeii ce stă la masă alături de mine e a fetei pe care am dus-o într-o zi de primăvară la altar.
Așa că o întreb, glumind ca pe vremuri:
Ce zici de o plimbare cu pasul până la marginea galaxiei?
Numai să nu întârzii la doctor! zice ea cât se poate de serios.
Da de unde! În mai puțin de o sută de mii de ani lumină suntem înapoi!
Atunci merg, se ridică ea de pe scaun și, punându-și inelul lui Saturn
pe deget, se îndreaptă, cu spinarea ușor îndoită,
spre ușă.
poezie de Ștefan Mitroi
Adăugat de MG

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.