Cei doi stropi
Sub cerul de lumină plin
Sunt pe pământ, o pată...
Sorb liber cupa cu venin
Dar doi stropi îmi scapă!
S-au dus în fund de pământ,
S-au rupt rădăcini și roci
Bate după ele-un vânt
Apoi ies verzi boboci...
Veninul ce l-am cam băut
M-a uns, m-a îmbăiat
Lupt liber și pe străzi salut
Pe cerșetor, pe împărat...
poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.