Sete
Vorbesc în tăcere
și încă sângerez
pentru acele urme
care m-au schimbat
în cea de azi..
Și încă plâng
e multă vreme
și totuși,
e devreme.
Verdele încă-i crud
sfârșit în aripa
fără alint
iar bobul cel de suflet
e tropot
în jarul nopții..
Aș vrea să pot
ca gândul prins
în hamul greu
să pot să-l vând
la margine de viață,
să-nfăș colțul
cel gol
lipsit de a sa luncă
și să-l arunc
în gol..
Astâmpărată să-mi fie
setea.
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihaela Huțanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.