Scriu cu bătăliile inimii
Eu scriu apăsat,
atât de apăsat încât sufletul
mi se decojește
și ar vrea să locuiască în alt trup.
Mușc din viață,
iar pe cerul gurii îmi crește iarba...
(se vor ascunde îngerii în ea,
îngân fericită).
Am urme de piroane în tălpi
și mama îmi spune
că orice durere are un miez dumnezeiesc.
Iar moartea nu e decât o spaimă,
la capătul ei curge cea mai curată apă,
vindecatoare de răni...
Scriu cu bătăliile inimii,
viața strânge din dinți
și îmi face respirație
poem cu poem...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.