Ca loc de refugiu - ecoul
... tot mai aproape rostogolirile
parte înfrigurările mâinilor
parte tăcere până la gât în asfalt
mai pune
și lacrima celuilalt ochi
în desfășurarea rostirii
tulburării
ca loc de refugiu al cârmei
un de depărtările în largul ecoului
de nu mă uita al lui nici unde
cu un ochi mai puțin
ne revin...
poezie de Maria Pirlogea din Prin labirintul nemărginirilor (2015)
Adăugat de Mariace
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere sau poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.