E destul să privesc cerul (într-o noapte cu stele fără lună) și brațele îmi cad în jos de neputință, de tristețe. Dacă oamenii ar privi mai des cerul și foar...
E destul să privesc cerul (într-o noapte cu stele fără lună) și brațele îmi cad în jos de neputință, de tristețe. Dacă oamenii ar privi mai des cerul și foarte atent, ar muri de disperare și umilință. Putem trăi fiindcă îl uităm. Nu ne întristează numai; ne înspăimântă, ne înnebunește, ne sfâșie.
citat clasic din Eugene Ionesco
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Cartea "Teatru III: Victimele datoriei. Amedeu. Tabloul" de Eugene Ionesco este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.