Gerul Bobotezei
Atârnă luna ca un cercel de aur,
Pe bolta întinsă și rece de granit,
Podoabă din al nopților tezaur,
În ierni năprasnice cu gerul oțelit.
Stelele înșirate ca niște diamante,
Sus, pe cupola infinitei catedrale,
Ard de ger cu străluciri vibrante,
Sub cerul ce crapă-n chinuri glaciale.
Ca o nălucă-n ger, stejarul trosnește,
Și-n sute de cioburi se sparge lacul,
Sub cizmele tari, zăpada scrâșnește,
Fulgii cad lin, albi și pufoși ca bumbacul.
poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.