Tu, femeie!
Te-au zămislit din spuma mării Zei,
să-ți fie tenul fin, catifelat,
culoare roz din trandafir ți-au dat
și te-au înmiresmat cu flori de tei.
Ca de gazelă trup ți-au modelat
să fie suplu și în șold ți-au pus
mici unduiri din valul nesupus,
la țărm când se întoarce înspumat.
Pentru-abanosu-ți păr, fără de știre,
un caier au furat din miez de noapte,
fir lung au tors și împletind în șoapte
din stele-au strâns puțină strălucire.
În iris ți-au pus verde-n tonuri blânde,
dar și mister dintr-un străfund de lac,
drept gene sunt doi fluturi ce-și desfac
aripile cu gesturi tremurânde.
În suflet ți-au sădit piersici în floare
și-au cuibărit în ei un pitpalac
ce cântă ne-ncetat, privind buimac
cum din nimic știi să zidești altare.
Din cupe de cleștar ți-au dat să bei
iubire pură, cu parfum de mosc
de-atunci, poeții toți te recunosc
și te îmbracă-n versuri, din condei.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri
Adăugat de EliGlodean
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.