Dezlipire
Ai grijă ce-ți dorești, întunericul nu iartă!
Există un loc
Undeva...
În care durerea nu are nume,
Acolo doar simți cum timpul
Trece prin tine,
În măsuri sacadate
În ritm de final...
Și acum privim în urmă,
Dacă totul se șterge din noi
Încet... pătrunzător, adânc
Oare am ajuns
Sau ne-am ajuns?
Mie nu-mi mai miroase a artă
Locul ăsta, înrădăcinat în mine...
Un muzeu al rebuturilor
Rupte din...
Ar trebui să mă grăbesc încet
Număr din cinci în cinci
Până la final...
Ce-mi mai pot dori când
Am tot, dar nu văd nimic?
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.