(Trăiam în tihnă rea)
Trăiam în tihna rea și de alean
- 'nălbit și alb mi-e sufletul și greu -
și dacă cineva era ocean
și-a fost - aceea sigur am fost eu.
O, temătorul meu înotător,
singur ai fi cedat - dacă eu, val -
gingaș și dezgustat și trecător
nu te-aș fi ridicat la mal.
Din tine dar ce-am săvârșit?
Cum de-am uitat în cazna-mi grea,
că pește-albastru-ai devenit,
crescut cu drag în apa mea!?
Și cum reiau în urma-mi, greu
și mările se plâng în cor:
O, tu, copile drag și-al meu,
o, iartă-mă, sărman odor!
poezie de Bella Ahmadulina, traducere de Petru Jaleș
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înot, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre ocean, poezii despre devenire, poezii despre creștere sau poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.