Răsărit
Am mijit din noapte ochii mei de femeie,
care sînt ochi de buhă, de omidă, de paing, de gazelă și leoaică,
nu era niciun bărbat în casa mea.
Soarele parcă apunea în timp ce se înălța palid cu toți ochii lui
de leu și de bărbat cu miros tînăr adulmecînd fecioarele.
Să vă mai spun că am murit într-o bătaie de inimă
și am înviat în alta e fără rost.
Mi-era foame, așa că am mușcat o bucată de soare,
îmbătrînisem și uite, el strălucește iar deodată.
Și peștișorii din pîrîiașul năvalnic depun milioane de icre
și brazii se cunună domnește în catedrale.
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.