Strigătul ploii șopotind mut
Te aud în depărtări de urgii
în respirația caldă a peșterilor
și în adormirile primăverilor târzii.
Te ispășesc viață prin dor,
zălog al nesfârșitelor zile
și mă închin ca la o icoană.
Te cânt sunet de armonie
din timpuri apuse de odinioară
și mă risipesc ca un fir de păpădie.
Te-am pierdut într-un vis de vară
fir de levănțică pe un așternut,
strigătul ploii șopotind mut.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lidia Popa. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre speologie
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre icoane
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.