Romantică

gânduri macroscopice fug
trăgând epitete
sub aprinse stele ascunse în noapte.
melancolia nereuşită se camuflează sub gard
vântul îşi aduce pânza pe un catarg de plop
şi nechemata cerneală inundă hârtie
sperând că lângă tine
o să răsară idei măcar siluete.

eu oi ajunge la tine
pe calea unei spirale încurcat dinadins.
mai aşteaptă,
mai ai grijă puţin de timp
apasă-l în unghi rotund să respire.
oricum voi ajunge să-ţi văd
surâsul tău exil spre cer
gravat de zboruri în cros
şi linii trăite fără desen.

şi vom păşi unul spre altul
să ne mişcăm pentru iubire frumoasă
cu paşi fără restanţă în artă;
pe o muchie de noapte târzie,
doar muchie
şi năucitor m-oi înşira pe emoţia ta
peste sentimentelor vânzoleală
dând de stilul tău aproape flămând
cu mângâieri exterminatoare
şi dacă alăturaţi fiind atât,
de ce în presimţul îndepărtării mişcaţi
uitare sună?

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!