Cum se cerne aerul
Tu-mi povestești
cum se cerne aerul,
îl ții în frâu cu dinții strânși,
apoi mă uimești
cum îl inspiri în plămânii de ceață
și-l pui să le facă aerisirea.
Prin sânge circulă ierburi viclene,
încerc să le cosesc devreme
și n-am coasă.
Nu mă lași să mă plâng,
îmi întorci cuvintele pe dos,
totul se strânge repede pe masă
și timpul se consumă.
Împarți sarcini la fiecare
în funcție de anvergura aripilor
și cu ele stabilite
mă tem să zbor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.