De n-ar țipa atât de trist lăstunii - replică la poezia "De n-ar începe mierlele să cânte" de Petru Ioan Gârda
Vibrează orologii în tăcere,
Ca un sistolic suflu ce mă ține
Mai trează decât sângele-n artere,
Când mă cuprinde dorul greu de tine.
Zefirul se răsfață printre frunze,
Iar noaptea geme sub lumina lunii,
Aș adormi cu gustul tău pe buze,
De n-aș simți cum se iubesc lăstunii.
Din când în când, un tunet mă-nfioară
Cu-amenințări de ploaie și furtună,
Aș adormi, dar gânduri mă-mpresoară
Și pe sub gene lacrimi se adună.
Să nu mai simt cum ne despart oceane,
M-abandonez în taina rugăciunii,
Aș adormi în cântec de piane,
De n-ar țipa atât de trist lăstunii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.