Rugăciune
eu caut un timp
nu am loc
pustiu este în jur și plouă cu lacrimi acum
mai bat într-o poartă
nu am timp să descui
deci plec mai departe
căutând o viață, o soartă
mai vine o noapte și dorm
în zori
decid să mă caut prin pustiul din jur
mă înțep în destin, culegând niște spini
coroană să-mi fac, când înviu
căutam niște pași
pe câmpuri străine
din firul de iarbă împleteam odată poteci
doar pașii rămași mă întreabă
unde sunt și mă plâng
desculță e cărarea și timpul e gol
nu mă ascund și totuși ascult
ușa e spartă
înăuntru, o cruce veghează la porți
am venit, miel, între voi
nu mi-ați răspuns
căutam lumina în voi
am găsit doar noroi
plec, mă aplec și vă iert
casa e rece, plânge și timpul
mă mângâie ceața și plouă la poli
gânduri cad obosite
pe masă lumânările mor
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.