Dacă
Dacă aș pune capăt durerii,
insomniilor, fricilor și visului
ăstuia alungit, prelungit al
(ne)clădirii cioburilor noastre
ca unic templu monumental,
schimbarea noastră la față
ar fi o murire sau o nemurire?
Dacă ai pune punct singurătății,
renunțărilor, izolării și tăcerii
acesteia uluite, ghemuite a
gândului agățat de muzica sferelor
netălmăcit prin grai de muritor,
schimbarea noastră la față
ar fi o despărțire sau o regăsire?
Dacă am pune cruce răstignirilor,
incertitudinilor, absenței și abandonării
acesteia încremenite, chinuite a
ideii lui tu care îl face să fie pe eu
străpuns cu tot ce n-a murit,
schimbarea noastră la față
ar fi o urgisire sau o iubire?
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.