Furtuna
Vântul își manifestă prin valuri fantezia
și nebunia
ca o răzbunare
pentru cei ce n-au eliberat ca punct de reper
cenușa eroilor în mare.
Valurile înălțându-se mai presus de zenit:
Onorul mării în fața litoralului însorit,
angrenează o hoardă de aluviuni
nu ca într-un marș obișnuit
ci într-un concurs haotic de încălecări:
Care pe câți poate încăleca odată
sau care de câți pot fi încălecați în același timp
Iată:
Fiare vechi, fiare noi încălecând,
astfel demodându-le;
Pietre de râu, pietre prețioase încălecând,
astfel devalorizându-le;
Pământ sterp, pământ fertil acoperind,
Astfel agricultura provocând-o
Învăluind în acest fel sanctuarele
și altarele
nu să le binecuvinteze
ci să le retrogradeze
dând peste cap canoanele, complementele
și rugăciunile,
amestecând ritualurile cu fanteziile,
datinile cu viciile
serenadele cu bocetele...
Rămânând curate doar
Sentimentele cercetătorilor
Față de clopote și toacă...
poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre nebunie
- poezii despre litoral
- poezii despre eroism
- poezii despre curățenie
- poezii despre concursuri
- poezii despre cercetare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.