Meditaţie extremă

Într-o vreme pe când
îmi controlam cu pixul
poziţia şi fizionomia, adică scriam,
convins că
doar scrierea mea continuă
este virgula credibilă
între mine şi lucrurile neînsufleţite,
credeam că muza mea îmi face feste,
auzindu-l prin ea
chiar pe Dumnezeu spunându-mi:
"Stai o clipă în locul meu!"
- Eu? am răspuns uluit în surdină Domnului.
Nu sunt vrednic de aşa ceva Doamne!
"Ba da, a spus Tatăl Ceresc,
Eu am multe locuri:
La munte,
la mare,
în câmpie,
la hotare,
locuri în care trebuie să fac ceva...
În locul pe care te-am pus,
îmi găsesc arareori clipele de răgaz,
Deci, oricine ba chiar şi tu
Poţi sta sta în locul meu
atâta timp cât nu ţi se cere să faci nimic..."

poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!