Cântec de copil
oamenii iubiți,
nu mor,
nu au morminte,
ei se mută definitiv în noi
chiar ieri,
bunica frământa pâine, pe vatra
care i-am ridicat-o în mijlocul inimii
și mă chema de la joacă
bunicul
îmi împletea o coroniță din flori de câmp
și stătea pe scăunelul verde, scorojit,
în pridvorul sufletului
câteodată,
reconstruiesc casele lor bătrânești în mine,
curtea, grădina și valea din spatele grădinii,
iar ei știu să se întoarcă mereu acolo
oamenii iubiți,
nu mor,
nu au morminte,
ei se mută definitiv în noi
chiar acum,
m-am așezat lângă sobă (o pot desena cu ochii închiși)
și cred că am vreo patru ani,
iar ei sunt încă atât de tineri
nu mai cresc,
mi-am promis să ridic ziduri mari de jur împrejurul vârstei,
cu ferestre către casele lor bătrânești!
poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sandrina-Ramona Ilie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.